Iubirea se infiripa in cele mai neasteptate momente, iar cand nici nu banuiesti, sufletul tau pereche te asteapta alaturi sa incepeti viata impreuna. De cate ori nu v-ati gandit, poate „cine este jumatatea mea?”, „unde in lume se ascunde?”, „am cunoscut-o deja?”.
Pentru Alin si Diana asa a fost. O dragoste timpurie pe care nici nu au banuit-o ca avea sa ii aduca in fata altarului. Insa o poveste care incepe la Paris, in orasul iubirii, nu are cum sa se termine altfel decat cu „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.
Retraind emotia inceputului, Alin si Diana ne-au povestit cum s-au cunoscut calatorind prin Europa: „Cred ca ceea ce ne-a unit mereu e dragostea si prietenia noastra. Ne-am cunoscut in liceu, intr-o excursie de doua saptamani in cateva orase din Europa, printre care si Paris. S-a aprins ceva atunci, dar, s-a dovedit ca nu era momentul potrivit. Ne-am reintalnit dupa 2 ani si…am ramas impreuna. Au trecut 10 ani de atunci, am trecut prin multe unu alaturi de celalalt, am avut o relatie de 5 ani la distanta si intr-un final ne-am mutat impreuna, in Bucuresti. Ne-am maturizat impreuna si am invatat sa fim un cuplu, sa ne respectam, sa radem impreuna si sa ne copilarim, totul impreuna”.
Desi se iubeau deja de 7 ani, momentul cererii in casatorie a fost neasteptat pentru Diana: „poate pentru ca eram foarte tineri cand am inceput relatia, nu am vorbit niciodata prea mult despre casatorie. Amandoi stiam ca vrem sa fim impreuna, locuiam impreuna si lucrurile pareau deja asezate”. Asa ca noul drum a pornit acolo unde a inceput totul: la Paris. „Am hotarat ca de ziua ei sa mergem din nou in Paris si mi-am dat seama ca acela ar fi momentul potrivit pentru cererea in casatorie. A fost o adevarata aventura sa aleg inelul si apoi, sa il ascund de ea. In ziua respectiva, m-am plimbat cu o geanta pe umar, ca sa ascund inelul in ea. Am mers la Turnul Eiffel, ne-am asezat pe gazonul din fata turnului, am luat-o in brate si…am cerut-o”, isi aminteste Alin cu emotie. Au ramas amandoi fara glas, coplesiti de intensitatea momentului, savurand clipele infinite de fericire.
Urmatorul pas a fost alegerea verighetelor. „Coriolan a fost primul magazin in care am mers, pentru ca de aici luasem si inelul de logodna, si ne-au placut verighetele din prima”, marturisesc cei doi soti.
Dragostea pentru portul popular, dorinta de a sarbatori cea mai frumoasa zi din viata lor in mod traditional, i-a motivat sa organizeze intreaga nunta in stilul traditional romanesc. Cu imbracamintea ramasa de la bunici, dar si o parte facuta la comanda, cei doi miri au purtat straie romanesti asortate cu flori in par, cosuri impletite si spice de grau cu care au intampinat invitatii.
In port popular specific Olteniei, pentru ca de acolo sunt si acolo au crescut mirii, a venit intreaga familie care a imbratisat cu drag ideea unei nunti ca altadata.
Iar mai presus de orice, fericirea si implinirea celor doi indragostiti care au ales sa isi traiasca viata impreuna, au facut ca intreaga nunta sa fie una de poveste: „Cred ca sentimentul constant a fost emotia si fericirea. Am incercat sa ne bucuram cat mai mult de fiecare moment si sa petrecem alaturi de invitatii nostrii”.
